Când auzi termenul de „inteligența artificială” (IA), s-ar putea să îți vină în minte imagini din filme SF sau concepte tehnologice avansate. Cu toate acestea, termenul a fost introdus relativ recent, în 1956, de către John McCarthy, un matematician și informatician american, în timpul unei conferințe de la Dartmouth College. Cu toate că ideea de mașini și calculatoare inteligente există de mult timp, inclusiv în lucrările lui Alan Turing, termenul propriu-zis a devenit popular abia în a doua jumătate a secolului XX.
Inteligența artificială nu înseamnă doar roboți
Când te gândești la inteligența artificială, probabil că imaginea unui robot îți vine imediat în minte. În realitate, IA se aplică în multe domenii, nu doar în robotică. Algoritmi de IA sunt folosiți în medicină pentru diagnosticarea bolilor, în industria auto pentru mașini autonome, în finanțe pentru analiza piețelor și multe altele. De fapt, multe dintre dispozitivele și aplicațiile pe care le folosești zilnic, cum ar fi smartphone-ul sau motorul de căutare, utilizează inteligența artificială într-un mod sau altul.
IA are deja un impact semnificativ asupra artei
Inteligența artificială a pătruns chiar și în lumea artei, influențând modul în care artiștii creează și publicul interacționează cu operele de artă. Există algoritmi care pot genera picturi, compune muzică sau scrie poezii. Acestea nu numai că deschid noi orizonturi pentru exprimare artistică, dar și pun întrebări profunde despre ce înseamnă creativitatea și dacă aceasta poate fi replicată de către mașini.
Dilemele etice ale inteligenței artificiale sunt mai complexe decât par
Problemele etice legate de inteligența artificială sunt adesea discutate în media, dar sunt mult mai complexe decât par la prima vedere. Nu este vorba doar de faptul că roboții ar putea „lua locurile de muncă” sau „deveni conștienți”. Există probleme serioase legate de părtinirea datelor, supravegherea masivă, și impactul social al deciziilor luate de algoritmi. Cum se asigură că IA este programată să ia decizii etice? Și cine decide ce este „etic”? Acestea sunt întrebări care încă nu au răspunsuri clare.
Capacitatea de învățare a inteligenței artificiale este diferită de învățarea umană
Un alt aspect pe care mulți nu îl înțeleg complet este modul în care inteligența artificială „învață”. În timp ce oamenii învață prin experiență, observare și gândire, majoritatea algoritmilor de IA folosesc ceea ce se numește „învățare supervizată” sau „învățare nesupervizată”. Aceste metode sunt bazate pe analiza unor mari seturi de date și ajustarea parametrilor interni, dar nu „înțeleg” informațiile în modul în care o fac oamenii. Asta înseamnă că, deși pot fi foarte buni la sarcini specifice, le lipsește flexibilitatea și adaptabilitatea inerente inteligenței umane.
Sper că aceste informații ți-au oferit o nouă perspectivă asupra inteligenței artificiale. Cu o înțelegere mai profundă, poți să abordezi acest subiect fascinant cu o minte mai deschisă și o curiozitate sporită.
Sursa articol https://pubmedia.ro/tech/
